MĂCINAT

expoziție imersivă multi-sit în spațiul public

Miercuri, 14 noiembrie 2018, de la ora 12:00 și respectiv de la 17:30 au loc în București cele două trasee artistice imersive ale expoziției ”Măcinat” și este rezultatul unei munci colective desfășurate pe parcursul ultimului an de artiștii din comunitatea ARTHUB Bucharest. 

Traseu diurn - La drum de zi

Oră începere: 12:00

Punct de pornire: intersecția străzilor Gen. Budișteanu cu Calea Griviței / coordonate GPS: 44.443904, 26.089366

Artist/ghid: Claudiu Cobilanschi

Traseu nocturn - La drum de seară

Ore începere: 17:30 / 17:45 / 18:00 / 18:15 / 18:30 / 18:45 / 19:00 / 19:15 / 19:30 / 20:00 / 20:15

Punct de pornire: Strada Berzei nr. 109 / coordonate GPS: 44.444759, 26.081009

Artiști: Elena Andrei, Angela Bontaș, Claudiu Cobilanschi, Adela Edu, Cristina Iacob, Mirela Iordache, Andrei Jindiceanu, Tudor Lüba, Lumi Mihai, Daniel Munteanu, Maia Ștefana Oprea și Mihail Văncică, Silvia Roman, Fabiola Stoi, Nona Șerbănescu, Vasile Tolan, Iulia Toma.

Accesul este liber pentru ambele trasee în baza rezervării prealabile. Rezervări prin formularul de înscriere.

Participarea la unul dintre trasee nu este condiționată de participarea la cel de-al doilea.

”Măcinat” este o expoziție multi-sit imersivă, la granița dintre artă, cercetare antropologică, ritual și gândire magică. Cei 17 artiști participanți propun publicului un parcurs inițiatic cu două trasee bucureștene, la drum de zi și la drum de seară. Vizitatorii vor călători printre instalații performative, instalații audio-video și intervenții în spațiul public.

Expoziția încheie programul de cercetare, rezidență și producție artistică ”Mori și comori, mituri și rituri”, program desfășurat pe durata anului 2018, pleacând de la o seamă de afinități, curiozități, căutări și nevoi extrem de personale, intime-artistic, împărtășite de un grup de lucru format din o parte a membrilor ARTHUB și invitații lor, programul a cuprins stagii de documentare în România și în Franța, organizarea unei rezidențe și a unei expoziții în Chalabre (Fr) și expoziția de la București. Continuarea programului va consta în editarea unei cărți de artă.

Progamul Mori și comori mituri și rituri este organizat de Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane prin intermediul comunității artistice ARTHUB în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române, Puzzle Hostel, Black Habit, Le Moulin de l'Eveque (Fr), Primăria Chalabre (Fr) și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

IMAGINARY ABYSS

IMAGINARY BOUNDARY

https://www.global-artfair.com/single-post/mirela-iordache

ENTROPOMORFE

La Galeriile Carol sezonul 2017 începe cu expoziţia Entropomorfe semnată Mirela Iordache.

Vă aşteptăm joi, 16 februarie începând cu orele 19.00.  

Mirela Iordache abordează stiluri picturale tále quále sau ilustrează o sinteză a expresionismului abstract, a neoexpresionismului şi a hiperrealismului. Expoziţia de la Galeriile Carol aduce în atenţia publicului seria de lucrări abstract-gestualiste iniţiată în 2014 sub titlul Entropomorfe, continuată şi dezvoltată până în prezent, sub forma experimentului cu diferite materiale utilizate pe suprafaţa pânzei. Tablourile Mirelei sunt veritabile structuri complexe în care materia picturală devine subiectul compoziţiilor; iar culorile de ulei, pigmenţii, baiţurile şi tuşurile iau în stăpânire toată suprafaţa lucrării. 

Pentru o mai bună înţelegere a stilului abordat de Mirela aş îndrăzni să afirm faptul că semnificantul devine semnificat, dacă am traduce limbajul vizual în limbaj lingvistic, pornind de la postulatul lui Ferdinand de Saussure. În considerarea acestui aspect să avem în vedere că semnificantul reprezintă latura acustică a semnului, ceea ce receptorul aude în planul perceptiv al expresiei; în vreme ce semnificatul reprezintă conceptul la care trimite semnificantul. În limbaj vizual, materia şi modalitatea de expresie tehnică, picturală devine una cu reprezentarea mentală, conceptuală. 

Accentuarea materialităţii pânzei era văzută de Clement Greenberg ca „all-over” painting în terminologia care definea pictura abstractă americană (prima menţionare a termenuluia fost făcută în 1948 în „The Crisis of the Easel Picture”). Totodată, termenul desemna procesul materialităţii picturale lipsite de recuzita tridimensională tradiţională, pictura devenind astfel experienţă şi textură pură. Textura densă a materiei prime din lucrările Mirelei - veritabile compoziţii abstracte din pigmenţi uscaţi, răşină sintetică şi pământuri – trimite către „Untitled Blue Sponge Relief” semnată Yves Klein şi datată 1960. 

Excluzând comparaţiei conceptul alchimic care a stat la baza lucrării lui Klein, textura materiei prime formate din răşină sintetică şi bureţi naturali este foarte asemănătoare cu textura lucrărilor Mirelei, fără ca ea să aibă în intenţie acest aspect. 

 

Lucrările Mirelei par a fi pământuri aride, munţi vulcanici, suprafeţe care se dezintegrează. Culorile mixate cu răşini se decantează aleatoriu în straturi şi substraturi. Compoziţiile devin veritabile teritorii ale haosului, dezordinii, întâmplării, ceea ce în terminologia termodinamicii am numi entropie. 
Definită ca principiul al doilea al termodinamicii, entropia măsoară gradul dezordinii unui organism. Într-un sistem închis în care energia externă nu poate pătrunde, sistemul devine din ce în ce mai dezordonat, tinzând către entropia maximă. 

În secolul al XIX-lea, vienezul Ludwig Boltzmann explica entropia ca diferenţă între starea micro şi macro a unui obiect. Mirela Iordache aşează pe pânză culori de ulei, pigmenţi şi răşini pe care le lasă să interacţioneze unele cu altele fără a-şi programa un rezultat final. Supuse legii entropiei, lucrările Mirelei sunt expresii ale fragilităţii, echilibrului instabil şi incoerenţei societăţii în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea. 

Este potrivit a aduce o explicaţie în ceea ce priveşte terminologia utilizată de Mirela Iordache. Artista preia din fizică termenul „entropic” asociindu-i apoi cuvântul antropomorf, licenţa poetică rezultată defineşte ştiinţa care studiază dezordinea umană, entropomorfia.

Raluca Băloiu, curator

 

mirelaiordache.com

Expresionism Abstract - Partea I *** Experimente cu substanţe chimice şi culori pe pânză

Lansare http://mirelaiordache.com, 3 decembrie 2015 ora 19.00 & Preview „Trans-Ego :: Mirroring Axis” 3 – 6 decembrie 2015 @ Go Contemporary Bucureşti, Str. Semicercului, Nr. 10, Sector 1

 

Pentru mine realizarea website-ului  mirelaiordache.com a fost un exerciţiu important.

Faptul că am adunat pentru prima oară într-un singur loc atât proiectele realizate începând cu 2012 // Trans-Ego ( 2015 ... ), Entropomorfe ( 2014 ), Risipitori ( 2013 - 2014 ), Axis ( 2012 - 2013 ), Self ( 2012 ), Risipitori și Obiecte Risipite ( 2012 ), Arhitecturi Imaginare ( 2012 ), cât şi lucrările abstracte care nu au făcut parte dintr-un proiect, organizate însă pe galerii // Galeria no. 1 - Abstract Entropic ( 2014 ), Galeria No. 2 - Expresionism Abstract ( 2012 - 2015 ), Galeria No. 3 - Expresionism Abstract ( 2012 - 2015 ), a fost un prilej foarte bun pentru autoevaluare şi pentru prefigurarea direcţiilor artistice pe care intenţionez să le urmez.

Iar faptul că am avut prilejul să îmi organizez portofoliul pe stiluri // Abstract Entropic, Expresionism Abstract, Neo-Expresionism, Fotorealism, a avut pentru mine efectul unui veritabil revelator.

Evenimentul de lansare a website-ului (joi, 3 decembrie 2015, ora 19.00 la Go Contemporary, Str. Semicercului nr. 10, sector 1, Bucureşti) va fi însoţit de prezentarea (cu titlu de preview) a unui proiect în lucru, Trans-Ego, în juxtapunere cu o parte din proiectul Axis  („Trans-Ego :: mirroring Axis”, 3 - 6 decembrie 2015).

„Axis” și „Trans-Ego” sunt două reprezentări ale unui autoportret descompus în atitudini și fragmente, prima în manieră fotorealistă (realizată în 2012 - 2013) și a doua în manieră neoexpresionistă (proiect în lucru, început în 2015). Cele două serii de lucrări au pornit de la preocuparea mea legată de conturarea identității făcând abstracție de reprezentarea feței și a întregului, abordare ce îl forțează pe privitor să re-compună o versiune proprie a aceleiași identități.
”Mirroring” vine să facă legătura între cele două serii prin transpunerea lucrărilor Axis în manieră neo-expresionistă și a lucrărilor Trans-Ego în manieră fotorealistă.”